Banner
Istoria Jocurilor Olimpice - 1900, Paris
Scris de [inFOamea]   
Luni, 07 Aprilie 2008 11:00

În urma succesului primei ediţii, toată lumea a fost ferm convinsă că ediţia următoare va fi una de excepţie, fiind găzduită de Capitala Europei. Evenimentele parisiene au confirmat aşteptările - dar în sensul opus: au intrat în istorie ca cel mai mare eşec în istoria Jocurilor Olimpice. România a fost reprezentată de un singur sportiv.

În ciuda eforturilor greceşti de a menţine Jocurile Olimpice numai în Grecia, CIO a decis ca Jocurile să aibă loc de fiecare dată într-o altă ţară. Comitetul Olimpic Internaţional a acordat capitalei franceze dreptul de organizare, în primul rând datorită meritelor baronului francez Pierre de Coubertin avute în revînvierea Jocurilor Olimpice. Parisul însă trăia febra primei Expoziţii Mondiale, marcată prin inaugurarea Turnului Eiffel, eveniment care a umbrit complet competiţiile sportive care făceau parte din programul Expo 1900. Astfel se explică, că, Capitala Europei a organizat cea mai dezastruoasă ediţie a Jocurilor Olimpice.

Iată câteva dintre deficienţele Olimpiadei:

- invitaţiile oficiale nu pomeneau de Jocurile Olimpice, anunţând doar competiţii sportive internaţionale. (Margaret Ives Abbott a decedat în anul 1955, fiind convinsă că a câştigat la Paris un oarecare turneu de golf, pe când ea a fost de fapt prima campioană olimpică din Statele Unite ale Americii!)
- ediţia s-a desfăşurat fără ceremonii de deschidere / închidere
- sportivii sosiţi la Paris nu au fost întâmpinaţi de oficialităţi
- arbitrajele au fost sub orice critică
- nimeni nu a comunicat concurenţilor programul competiţiilor
- majoritatea probelor de atletism au fost organizate pe teren neadecvat, având denivelări serioase
- maratonul a fost organizat pe străzile Parisului, iar traseul nu a fost marcat. Majoritatea competitorilor s-a rătăcit. Proba a fost câştigată - evident - de un localnic, Michel Théato, fiind ajutat de cunoaşterea oraşului. Americanul Arthur Newton a ajuns la ţintă convins, că a câştigat proba, greşind de fapt traseul. Americanii au contestat rezultatele, spunând că alergătorii francezi de pe primele două locuri au scurtat traseul, iar CIO a confirmat rezultatul 12 ani mai târziu. (Despre Michel Théato s-a descoperit abia peste 2 decenii că este luxemburghez, fiind vorba de prima "repatriere" - neoficială - din istoria JO.)

La această ediţie au fost invitate şi femeileÎn ciuda deficienţelor, momentele remarcabile şi inedite au contribuit la promovarea mişcării olimpice.

Numărul ţărilor participante a cresut la 24, iar numărul sportivilor a crescut exponenţial, fiind prezenţi 997 de sportivi. La Paris au fost invitate şi femeile (11 la număr), prima campioană olimpică fiind jucătoarea britanică de tenis Charlotte Cooper, ea devenind dublă campioană olimpică.

Au fost programate 20 de sporturi oficiale (tir cu arcul, tir cu pistolul, atletism, pelotă bască, cricket, croquet, ciclism, echitaţie, scrimă, fotbal, golf, gimnastică, polo, canotaj, rugby, iahting, înot, tenis, frânghie, polo pe apă), pe lângă anumite probe mai ciudate ca înotul cu obstacole, tirul cu porumbei, cursa de motociclete sau concursul de zmee. Au ieşit din programa olimpică - temporar - halterele şi luptele.

Competiţiile s-au desfăşurat în perioada 14 mai - 28 octombrie 1900, fiind una dintre cele mai lungi Olimpiade din istorie.

Participanţilor nu putem reproşa nimic, ei au făcut tot posibilul, reuşind recorduri senzaţionale, în ciuda condiţiilor nefavorabile. Nici un campion din Atena nu a reuşit să păstreze titlul, aproape fiecare record olimpic fiind doborât!

Delegaţia americană s-a situat pe locul secund al clasamentului, cu 19 medalii "de aur", 13 "de argint", 11 "de bronz", în frunte regăsindu-se Franţa, cu 26 / 41 / 34 medalii (de fapt şi la această ediţie s-au înmânat doar medalii de argint şi bronz, pentru câştigători şi vice-campioni.)

Eroii ediţiei
Omul cauciucAtletul american Ray Ewry (supranumit "Omul Cauciuc") a cucerit 8 titluri la trei ediţii consecutive, începând seria succeselor la Paris. A câştigat toate probele la care s-a înscris. Rezultatele lui sunt şi mai deosebite, dacă cunoaştem "antecedentele": sportivul suferea de o boală considerată netratabilă, timp de mai mulţi ani fiind legat de scaun cu rotile. Printr-o minune însă s-a vindecat, iar peste un an a devenit campion olimpic.

Kraenzlein s-a impus în patru probe olimpiceAmericanii au cucerit alte 17 medalii (11 titluri) prin trei studenţi, colegi de cameră la universitatea din Pensylvania: Alvin Kraenzlein, Irving Baxter şi John Tewksbury. Kraenzlein s-a impus în patru probe olimpice (săritura în lungime; 60 metri, 110 metri, 220 metri garduri), recordul lui neputând fi egalat de atunci, iar şansele ca acesta să fie egalat descreşte exponenţial o dată cu trecerea timpului.

Să mai consemnăm o ciudăţenie: echipajele de canotaj au folosit copii pe post pe cârmaci. Statistici oficiale nu s-au făcut, însă este foarte probabil că aceşti băieţi au fost cei mai tineri participanţi de-a lungul istoriiei Jocurilor Olimpice moderne.

România a fost reprezentată de un singur sportiv: Gheorghe Plagino a concurat la proba de tir, situându-se pe locul 13. A fost prima participare a ţării la Jocurile Olimpice şi singura până în anul 1924.

 


Clasamentul pe medalii:

  Ţara Aur Argint Bronz
1. Franţa
26
41
34
2. SUA 19
14
14
3. Marea Britanie 15
6
9
4.Echipă mixtă
6
3
3
5. Elveţia
6
2
1
6. Belgia
5
5
5
7. Germania
4
2
2
8. Italia
2
1
0
9. Australia
2
0
3
10.

Danemarca
Ungaria

1
1
3
3
2
2

(afişul şi medalia)

foto: www.olympic.org

 


Dacă te interesează Istoria Jocurilor Olimpice, vizitează subpagina

 

 

Footer

Copyright © 2017 infoamea.ro. Toate drepturile rezervate.
Joomla! este software liber, distribuit sub licenţa GNU/GPL License.