Banner
Istoria Jocurilor Olimpice - 1912, Stockholm
Scris de [inFOamea]   
Marţi, 08 Aprilie 2008 15:00
Cea de-a cincea ediţie a Jocurilor Olimpice a fost găzduită de capitala Suediei. Această ediţie a excelat printr-o organizare de excepţie, sportivitate şi recorduri, dar a avut parte şi de un eveniment nedorit: decesul unui sportiv. Japonia a participat pentru prima oară. Ediţia s-a desfăşurat la Stockholm, în perioada 5 mai - 27 iulie 1912.

Majoritatea evenimentelor au fost găzduite de noul stadion construit în stilul cetăţilor medievale, având patru turnuri în formă de bastioane, în cele patru colţuri (rezultatul unei investiţii de aproape 1.000.000 de coroane!). Ceremonia a fost deschisă de regele Gustav al V-lea. Pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, au participat sportivi de pe toate cele cinci continente. La această ediţie s-au folosit pentru prima dată instrumentele electronice de măsurare a timpilor, la întrecerile probelor de atletism. La întreceri au luat parte 2407 de sportivi (2359 de bărbaţi, 48 de femei), reprezentâns 28 te state de pe cele 5 continente. Probele oficiale din programa Jocurilor au fost: atletism, lupte, gimnastică, frânghie, ciclism, înot, sărituri în apă, polo pe apă, canotaj, iahting, tir, echitaţie, scrimă, pentatlon modern, fotbal, tenis. La feminin au fost introduse înotul şi săriturile în apă. Nu a fost prezent însă la Stockholm boxul, considerat prea violent (decizia organizatorilor).

Eroii ediţiei
S-au remarcat doi sportivi tineri, finlandezul Hannes Kolehmainen (3 titluri la atletism: 5000 m, 8000 m, 10.000 m) şi americanul Jim Thorpe (2 medalii de aur: pentatlon şi decatlon).

Thorpe premiat de regele Gustav al V-leaThorpe s-a născut în 22 mai 1887, într-o familie irlandezo-franco-indiană, el însă s-a considerat pur şi simplu indian. Numele lui indian a fost "Wa-Tho-Huck", Calea Lucioasă. Rezultatele lui au fost şterse în 1913, când s-a descoperit că sportivul câştigase 25 de dolari pe săptămână, ca jucător al unei echipe de baseball din Carolina de Sud, în sezonul 1909-1910. Reabilitarea lui Thorpe a fost solicitată în anul 1940 (după moartea sportivului), dar preşedintele CIO, Avery Brundage (care a fost concurentul lui Thorpe!) a refuzat ferm. CIO a revenit asupra deciziei abia la 13 octombrie 1982, copii lui Thorpe primind înapoi medaliile sportivului la 18 ianuarie 1983.

Atletul american Ralph Craig a câştigat 2 titluri (100 m, 200 m). În finala probei de 100 m au fost 2 starturi greşite, americanul însă nu a observat oprirea concursului, alergând până la finiş. Cu toate acestea, el a câştigat în finala repetată!

Atletul grec Constantinos Tsiklitiras a câştigat proba de sărituri, cu 3,37 m, după ce la Londra a cucerit 2 bronzuri. Tânărul atlet (24 de ani) a decedat peste un an, decesul fiind cauzat de meningită. În cinstea lui, grecii organizează anual o competiţie internaţională de atletism, prestigiosul Grand-Prix Tsiklitiria.

Scrima maghiară începe să se confirme, sabrerul Eugen Fuchs reuşind să-şi apere cele două titluri obţinute la Londra, atât în proba individuală cât şi la echipă.

Interesant, inedit...
Probele de ciclism s-au desfăşurat pe stăzile capitalei suedeze, pe o distanţă de 320 km, fiind cel mai lung traseu din istoria Jocurilor Olimpice la această probă.

A avut loc din păcate şi un evenimet tragic: alergătorul portughez Francisco Lázaro a murit în timpul maratonului, el fiind prima victimă din perioada modernă a sportului.

În semifinala luptelor greco-romane, estonianul Martin Klein a reuşit o victorie în faţa finlandezului Alfred Asikainen în timp de 11 de ore şi 40 de minute (!), însă în urma acestui efort el nu a fost capabil să participe la finală. Astfel finala a fost câştigată de suedezul Claes Johanson, fără meci.


(imagine din meciul Martin Klein - Alfred Asikainen)

Preşedintele Comitetului Olimpic Austian, Otto Herschmann a fost membru al echipei de sabie, medaliată cu argint. Este singurul caz în istoria Jocurilor Olimpice, când preşedintele în funcţie al unui comitet olimpic naţional a obţinut o medalie olimpică.

Cel mai în vârstă campion a fost (din nou) Oscar Swahn, care, la 64 de ani şi 258 de zile, a făcut parte din echipa de tir a Suediei, medaliată cu aur la cerb alergător. La Londra, în 1908, el a câştigat proba de tir cu armă de vânătoare. Va doborâ recordul la Olimpiada de la Anvers, în 1920 (la vârsta de 72 de ani), record neegalat de atunci.


(Per Olof Arvidsson, Oscar Swahn, Ake Lundeberg şi Alfred Swahn)

Din păcate spectatorii au participat la ultimele lupte paşnice, prima conflagraţie mondială ştergând pentru o bună perioadă orice eveniment sportiv. Ediţia a VI-a a Jocurilor Olimpice, care trebuia să aibă loc la Berlin a fost anulată din cauza evenimentelor de război. Următoarea ediţie, cea de-a VII-a, va fi organizată la Anvers, iar Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria şi Turcia nu vor fi invitate.


Marguerite Broquedis, Franţa
foto: www.olympic.org


Clasamentul pe medalii:

  Ţara Aur Argint Bronz
1. SUA
25
19
19
2.Suedia
24
24
17
3.
Marea Britanie10
15
16
4.
Finlanda
9
8
9
5.
Franţa
7
4
3
6.
Germania
5
13
7
7.
Africa de Sud
4
2
0
8.
Norvegia
4
1
4
9-10.
Canada
Ungaria
3
3
2
2
3
3

 


 


Dacă te interesează Istoria Jocurilor Olimpice, vizitează subpagina

 

 

Footer

Copyright © 2017 infoamea.ro. Toate drepturile rezervate.
Joomla! este software liber, distribuit sub licenţa GNU/GPL License.