Banner
Istoria Jocurilor Olimpice - 1988, Seul
Scris de [inFOamea]   
Vineri, 27 Iunie 2008 12:00
A XXIV-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat la Seul, Coreea de Sud în perioada 17 septembrie - 2 octombrie 1988. Ţara gazdă a fost aleasă în votul din septembrie 1981, în detrimentul oraşului nipon Nagoya.

Au participat 159 de ţări şi 8.391 (2,194 femei şi 6,197 bărbaţi) de sportivi care s-au întrecut în 237 de probe din 27 de sporturi. Organizatorii au beneficiat de ajutorul unui număr impresionant de voluntari: 27,221 persoane. Media a avut o prezenţă serioasă: 4,978 de ziarişti şi fotoreporteri plus angajaţii posturilor de televiziune şi radio, în număr de 6,353 - în total 11,331 delegaţi.

După boicotul de la Jocurile Olimpice din 1976, 1980 şi 1984, JO de la Seul au fost de asemenea boicotate de Coreea de Nord şi Cuba. Motivul boicotului a fost refuzul Coreei de Sud de a organiza JO împreună cu Coreea de Nord. Coreea de Nord dorea să fie co-organizator al acestei ediţii. Propunera a fost în principiu acceptată de Coreea de Sud, însă cele două ţări nu au reuşit să stabilească detaliile. În semn de protest, Coreea de Nord a anunţat boicot, la care s-a alăturat Cuba, Nicaragua şi Etiopia. Totuşi nici o altă ţară comunistă n-a boicotat aceste Jocuri Olimpice, cu toate că Coreea de Sud a folosit instrumente parşive pentru atingerea acestui scop: a anunţat în presă şi pe căile diplomatice, că în Coreea de Sud ar fi apărut o epidemie gravă: holera.

Etiopia, Seychelles şi Nicaragua nu şi-au permis să-şi trimită sportivii din motive economice.

Jocurile Olimpice de la Seul, 1988

Olimpiada a fost atinsă de un val de dopaj, al doilea în istoria sa, primul val serios fiind la Montreal. În centrul atenţiei se aflau din nou sportivii sosiţi din blocul comunist, cu toate că cea mai mare senzaţie a fost furnizată de un superstar sosit de pe continentul american.

Înotătoarea Kristin Otto din RDG nu a fost depistată pe timpul Jocurilor. Ea a câştigat 6 medalii de aur, dovedindu-se imbatabilă în şase probe, la trei stiluri diferite. Nu e de mirare că a devenit favorita mediei. Deşi suspiciunea ce înconjura încă la Montreal delegaţia RDG, exista şi la această ediţie, adevărul se va afla mult mai târziu, şi va fi servit însăşi de personajul principal: Kristin Otto a mărturisit că succesele sale au fost ajutate de steroizi anabolici nedepistabile la acea vreme.

Bulgaria a pierdut două medalii de aur, acestea fiind retrase halterofililor Mitko Grablev (56 kg) şi Angel Ghenchev (67,5 kg), amândoi fiind depistaâi pozitivi la testul de dopaj. Dopajul a influenţat chiar şi soarta unor poziţii mai puţin glorioase. Doi sportivi din Ungaria au avut parte de glorie la fel de trecătoare: Andor Szanyi (100 kg - medaliat cu argint), respectiv Kalman Csengeri (75 kg, locul 4).

Şef de dinastie în dopaj. Aşa cum spuneam însă, senzaţia negativă venea din partea delegaţiei americane. Proba de 100 de metri a fost câştigată de atletul canadian Ben Johnson, printr-un rezultat de excepţie, 9,79 s, un nou record mondial. Recordul însă nu a fost omologat iar medalia de aur a ajuns în posesia lui Carl Lewis, după ce Johnson a fost depistat pozitiv.

Carl Lewis, Lindford Christie (GB), Calvin Smith (SUA), Ben Johnson
Dr.-stg.: Carl Lewis, Lindford Christie (GB), Calvin Smith (SUA), Ben Johnson

Eroii ediţiei
Au existat însă şi senzaţii pozitive - cu vedete şi eroi. Dintre acestea, românca Daniela Silivas a câştigat 3 medalii de aur, 2 de argint (una cu echipa) şi 1 de bronz.

Florence Griffith Joyner (SUA), a cucerit 3 medalii de aur şi 1 de argint. Atletul american Carl Lewis a câştigat două medalii de aur (la 100 m şi sărituri la distanţă), respectiv un argint la 200 m.

 

Florence Griffith Joyner (SUA), a cucerit 3 medalii de aur şi 1 de argint
Florence Griffith Joyner (SUA), a cucerit 3 medalii de aur şi 1 de argint

Vladimir Salnikov, campion olimpic la 1500 m, a repetat performanţa de la JO din 1980 de la Moscova
Vladimir Salnikov a repetat performanţa de la JO din 1980 de la Moscova

Înotătorul sovietic Vladimir Salnikov, campion olimpic la 1500 m, a repetat performanţa de la JO din 1980 de la Moscova. El este şi deţinătorul unui alt record: 61 de victorii consecutive în perioada 1977-1986. Probele de înot au fost însă dominate de Matt Biondi, cel care a câştigat 5 titluri. Tot la înot, Krisztina Egerszegi (Ungaria), campioană olimpică la numai 14 ani, prevestea o carieră de excepţie, câştigând ulterior cinci titluri olimpice, la trei ediţii consecutive: 1988, 1992 şi 1996. Bazinul Olimpic a mai furnizat o senzaţie. Anthony Nesty a reuşit prima victorie pentru ţara sa: Suriname. Aşadar o nouă ţară pe harta medaliaţilor olimpici!

Halterofilul turc Naim Süleymanoğlu a modificat la Seul de 6 ori recordul mondial, în drumul lui spre aur!

Interesant
Ben Johnson, campion olimpic la 100 m la Seul în 1988, de trei ori depistat pozitiv, a vrut chiar să înfiinţeze un Comitet Internaţional pentru Legalizarea Dopingului, mergând pe ideea că toţi sportivii se dopează.

Eroul unui incredibil "comback", minusculul Naim Süleymanoğlu (1,50 m înălţime!) este deja considerat halterofilul secolului XX, participant la patru Olimpiade. Palmaresul său se "întinde" pe trei categorii de greutate (56 kg, 60 kg şi 64 kg) şi reprezintă o adevărată "carte a recordurilor": 21 de tiluri europene, 22 mondiale, trei titluri olimpice, 46 de recorduri mondiale..... Meritul acestui mare (mic) sportiv este că a atins marea performanţă după un drum nu lipsit de obstacole. Născut la 13 ianuarie 1967, la Pitchar (Bulgaria), având un tată de origine turcă, el s-a numit mai întâi Naim Suleimanov. În 1984, numele i-a fost "bulgarizat", în Salamanov dar, peste doi ani, cu prilejul CM de la Melbourne, Salamanov "alege" libertatea şi emigrează în Turcia. Aici este primit ca un adevărat rege, încurajat de premier şi preşedinte, răsplătit cu aur pentru cariera să. Turcia a mai plătit şi un milion de dolari statului bulgar drept "răscumpărare", Naim putând astfel să concureze la Seul pentru noua sa patrie, cucerind aurul olimpic. Au urmat astfel alte două Olimpiade, cu tot atâtea succese, Naim Suleymanoglu devenind astfel "halterofilul secolului XX".

Festivitatea de închidere
Festivitatea de închidere


Sportivii români la Jocurile Olimpice de la Seul.
România a avut o delegaţie relativ mică, faţă de alte ediţii ale Jocurilor Olimpice, numărând doar 62 de sportivi, care au concurat la numai 10 sporturi şi 55 de probe. Cu toate acestea, ei au realizat una dintre cele mai bune prezenţe la Jocurile Olimpice: în total, sa-u obţinut 24 medalii, dintre care 7 de aur. Ţara noastră s-a menţinut în primele 10 naţiuni sportive ale lumii: locul al X-lea în clasamentul pe puncte, locul al IX-lea în clasamentul pe total medalii şi locul al VIII-lea în clasamentul medaliilor de aur câştigate.

Gimnastica, din nou la înălţime! De data aceasta, Daniela Silivas a fost port-drapelul gimnastelor noastre, câştigând nu mai puţin de 6 medalii, dintre care 3 de aur, 2 de argint (una cu echipa, clasată pe locul al ÎI-lea, după URSS) şi 1 de bronz. La acest succes au contribuit - pe lângă Daniela Silivas - Aurelia Dobre, Gabriela Potorac, Eugenia Golea, Celestina Popa şi Camelia Voinea.

Sorin Babii a devenit campion olimpic în proba de pistol liber, confirmând tradiţia tirului românesc. Sorin Babii este al cincilea campion olimpic la tir după Iosif Sârbu (1952), Ştefan Petrescu (1956), Ion Dumitrescu (1960) şi Corneliu Ion (1980).

O premieră în sportul românesc: Noemi Lung, care a obţinut cea dintâi medalie de argint pentru înotul românesc, după cea de bronz, cucerită de Anca Pătrăşcoiu la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles.

Sportul rege al Jocurilor Olimpice - atletismul - ne-a adus satisfacţia unei medalii de aur, cucerită de Paula Ivan în proba de 1500 m. Aceeaşi sportivă a mai obţinut şi o medalie de argint, în proba de 3000 m.

Canotajul românesc continuă seria marilor succese olimpice, adăugând la zestrea de medalii şi puncte a României 1 medalie de aur, prin echipajul compus din Rodica Arba şi Olga Homeghi; 4 medalii de argint şi 2 de bronz. De asemenea, un loc IV şi un loc V.
Medaliile României:

Aur
Paula Ivan - atletism, 1.500 metri
Daniela Silivaş - gimnastică, paralele
Daniela Silivaş - gimnastică, bârnă
Daniela Silivaş - gimnastică, sol
Rodica Arba şi Olga Homeghi - canotaj, 2 rame fără cârmaci
Sorin Babii - tir, pistol liber
Vasile Puşcaşu - haltere (100 kg)

Argint
Paula Ivan - atletism, 3.000 metri
Daniel Dumitrescu - box
Daniela Silivaş - gimnastică, individual compus
Gabriela Potorac — gimnastică, sărituri
Aurelia Dobre, Eugenia Golea, Celestina Popa, Gabriela Potorac, Daniela Silivaş şi Camelia Voinea - gimnastică, echipe
Dănuţ Dobre şi Dragoş Neagu - canotaj, 2 rame fără cârmaci
Dimitrie Popescu, Valentin Robu, Ioan Snep, Vasile Tomoioagă şi Ladislau Lovrenschi - canotaj, 4+1 vâsle
Veronica Cochelea şi Elisabeta Lipă — canotaj, dublu vâsle
Doina Bălan, Marioara Traşcă, Veronica Necula, Herta Anitas, Adriana Bazon, Mihaela Armăşescu, Rodica Arba, Olga Homeghi şi Ecaterina Oancia - canotaj, 8+1
Noemi Lung - nataţie, 400m mixt
Nicu Vlad - haltere (100 kg)

Bronz
Marius Gherman - gimnastică, bară
Daniela Silivaş - gimnastică, sărituri
Gabriela Potorac - gimnastică, bârnă
Veronica Cochelea, Anişoara Bălan, Anişoara Minea şi Elisabeta Lipă - canotaj, patru vâsle
Marioara Traşcă, Veronica Necula, Herta Anitas, Doina Bălan şi Ecaterina Oancia - canotaj, 4+1
Noemi Lung - nataţie, 200m mixt


Clasamentul pe medalii:

  Ţara Aur Argint Bronz
1. URSS
55
31
46
2.RDG
37
35
30
3.
SUA
36
31
27
4.
Coreea de Sud
12
10
11
5.
RFG
11
14
15
6.Ungaria
11
6
6
7.
Bulgaria
10
12
13
8.
România7
11
6
9.
Franţa
6
4
6
10.
Italia
6
4
4

sursă: Olympics.org, Wikipedia, CIO, OnlineSport.ro., NetSport.ro, Topsport.ro, Moreak (pe didactic.ro)



Dacă te interesează Istoria Jocurilor Olimpice, vizitează subpagina

 

 

Footer

Copyright © 2017 infoamea.ro. Toate drepturile rezervate.
Joomla! este software liber, distribuit sub licenţa GNU/GPL License.